Pandemia - suferință pentru minte și suflet

Cu toții simțim că trăim niște vremuri grele, care ne afectează pe toate planurile: social, școlar, fizic, intelectual, emoțional, psihologic și spiritual. La începutul anului 2020 totul s-a schimbat. Mă pregăteam de examenul susținut pentru a intra în clasa a V-a și urma să împlinesc 10 ani. De ziua mea, deși în mod normal trebuia să facem o excursie, totul a fost anulat la apariția primelor cazuri de COVID-19 înregistrate în România.

Cum m-a afectat pe mine, un copil de 10 ani? De prin aprilie am început să nu mai ies prea mult din casă, poate doar la magazin sau pentru o scurtă plimbare. Evident că la început eram speriată deoarece nu mai aveam posibilitatea să mă întâlnesc cu prietenii mei și trebuia să fac orele online, deși atât de mult îmi doream să pot participa fizic, pentru a mă putea pregăti cum se cuvine de examen.

Țin minte că afară ieșeam cu mănuși chirurgicale și nu aveam voie să ating nimic. În data de 20 aprilie (cu 2 zile înainte de ziua mea) am mers cu tata și cu fratele meu la fotbal cu mănuși și măști. A fost singurul lucru distractiv de la începerea lockdown-ului. A trecut și ziua mea, zi de care evident nu m-am bucurat așa cum aș fi vrut, fiindcă am stat în casă.

Timpul a trecut repede, părând de parcă între două respirații a venit vara. Nu aveam nimic programat pentru vacanță, deoarece această boală ne convinsese să nu ne mai facem planuri pe termen lung. Am hotărât să mă axez mai mult pe materiile de examen: matematica și limba română.

Totuși, fără să-mi dau seama, părinții mei au reușit să îmi înfrumusețeze vacanța, ce părea a rămâne plictisitoare și tristă. Începută sub auspiciile incertitudinii, ei au preschimbat-o într-una plină de surprize și bucurii. Am mers și la mare și la munte și în ciuda pandemiei, am reușit să ne distrăm.

Opinia mea despre această situație? În orice lucru există părți bune și părți mai puțin bune. Pot spune că pandemia m-a schimbat mult, din unele puncte de vedere în bine, iar din altele, în rău. Cel mai neplăcut lucru a fost statul în casă, care m-a afectat mai ales pe plan emoțional și fizic. Nu am mai putut petrece verile la bunici, (care, în opinia mea, erau cele mai frumoase și pline de aventuri). Le-am dus dorul pentru mult timp, cât nu ne-am putut vedea. De asemenea, ecranele mi-au afectat vederea. În schimb, există și părți bune, cum ar fi: am învățat să prețuiesc timpul trăit alături de cei dragi, să citesc mai mult, să învăț aspecte din ceea ce înseamnă tehnologia și să iubesc natura.

Sper din suflet ca până anul viitor să se termine totul. Am obosit... Aș vrea să putem merge din nou în excursii cu clasa, în cadrul școlar, fără să ne mai îngrijorăm din cauza pandemiei. Aș vrea să îi pot strânge din nou în brațe cu toată căldura pe cei pe care îi iubesc, fără să-mi mai fac griji că i-aș putea infecta cu acest virus.