De ce să faci o faptă bună?

Poate că realitatea e mai dură decât în basme, dar zi de zi, uitându-ne în oglindă, vedem sufletul nostru, care își dorește să împartă cu ceilalți faptele bune... Însă nu toată lumea se gândește la acestea precum copiii, care cu inocența lor, sunt în stare să dăruiască tot ce au mai frumos.

În lumea contemporană, faptele bune vin în viețile oamenilor pentru a demonstra cât pot oferi, cât de „bogați” sunt și poate pentru alte câștiguri. Azi contează mai mult cât dai și nu cum dai. Poate că mulți dintre noi vor să fie generoși, dar să nu uităm că această dorință de a ajuta trebuie să rămână doar pentru noi, mai ales când ne urmăm dorința și chiar ne ducem „misiunea” aleasă până la capăt.

O mulțime de proverbe strânse-n cartea limbii române ne arată cât de sinceri trebuie să fim când alegem să-i fim alături unui om, la fel ca noi, însă care nu reușește să-și susțină traiul asemeni nouă.

„Omul bun după fapte se cunoaşte.”

„Faptele sunt fructele, vorbele frunzele.”

„Fapta ta cea mai bună este aceea de care ți-ai adus aminte cel mai puțin.”

„Faptele grăiesc mai apăsat decât vorbele.”

Toate acestea ne arată că trebuie să fim darnici cu aproapele nostru și să-i întindem o mână de ajutor la nevoie, chiar și-atunci când ne găsim într-o situație asemănătoare, căci dar din dar se face, fie el un un zâmbet, un sfat, o îmbrățișare, bani sau ceva de mâncare.

V-ați întrebat vreodată cine ajută din suflet, cu drag și cu multă căldură? Ei bine, cei care au fost, sunt sau simt că vor fi în situația celor neajutorați. Din păcate noi, cei care avem destule, suntem prea egoiști pentru a dărui cu plăcere, fără a avea un beneficiu... Beneficiu! Da! Chiar el! Deseori vine în fața noastră și ne răpește conștiința. Nu vi s-a întâmplat niciodată să faceți o temă, pentru a primi un 10? Sau să dăruiți pentru a primi o felie de pizza? Să nu ne mințim singuri. Totuși suntem oameni! Da, greșim! Și eu am făcut-o! Însă am învățat că nu trebuie să fiu pe întâiul loc eu, atunci când ofer... el, ea, ei, sau poate voi trebuie să fiți!

Nu facem fapte bune pentru a ne asigura locul în Rai. Facem fapte bune pentru că așa simțim. Dacă atunci când ți se pune întrebarea „Vrei să ajuți?” te gândești la recompensă, oprește-te! Tot ce vei face va fi în zadar.

Dragul nostru dicționar spunea că a dărui înseamnă „a înzestra pe cineva cu ceva”! Deci, pe cineva, nu pe noi. Dar să nu uităm nici de persoana noastră, căreia trebuie să îi dăruim încredere, pentru a o da mai departe celor căzuți în prăpastie. Atenție! Nu oferiți doar lucruri materiale. Trebuie și gânduri bune, dar nu numai de sărbători. Necazuri și bucurii avem mereu.

Oglindiți-vă în liniștea tăcerii și faceți fapte bune când sufletul v-o cere!