Urmașii lui Racoviță

„Un lucru știut este acela că omul are nevoie să își cunoască trecutul și originile, pentru a-și descoperi și înțelege propria persoană, în complexitatea sa, pentru a ști să se afirme și să se autodefinească.”

Cu ocazia Zilelor Școlii, în săptămâna 15-19 noiembrie 2021, s-a desfășurat concursul „Urmașii lui Racoviță”, proiect în cinstea savantului al cărui nume îl poartă colegiul nostru. În cadrul concursului, bobocii racovițiști au avut șansa de învăța despre viața lui Emil Racoviță și faptele care l-au definit pe acesta, biologul care a contribuit într-o mare măsură în schimbarea istoriei.

Pentru a ajunge departe, ne trebuie modele pe urma cărora să pășim. De aceea, această tradiție este foarte importantă pentru liceul nostru, în fiecare an, elevii mai mari muncind împreună cu profesorii pentru a realiza o activitate care să le ofere celor nou veniți o călduroasă primire, cât și să sublinieze spiritul nostru competitiv.

În acest an, doamna profesoară Lorela Caradan, împreună cu un grup de 17 voluntari, coordonați de Elena Stoian, au organizat a XIII-a ediție a acestui concurs, a căror câștigători au fost Sticea Irina Paula (gimnaziu) și Grigoraș Casian (liceu), iar noi am avut șansa de a afla opiniile acestora despre eveniment.

Pentru a te pregăti de concurs, au fost oferite câteva videoclipuri documentare drept informații suport. Ți s-a părut mai ușor să înveți în acest mod?

„Cred că videoclipurile au fost foarte folositoare și această metodă a fost mult mai eficientă decât tradiționalele pdf-uri sau materiale pe care nu toți le-am fi citit dacă vedeam că au destul de multe pagini. Filmulețele au fost mult mai interesante decât niște posibile word-uri pe care le-am fi putut primi cu niște idei principale înșiruite, scrise cu font Times New Roman, dimensiune 12 și spațiere 1.5, având în vedere că totul era interactiv și puteai să faci și alte activități în același timp, cum ar fi să-ți iei notițe pe care puteai să le citești și înainte de începerea concursului. De asemenea, am fost mult mai atent având la dispoziție imagini foarte sugestive și consider că ar fi benefică această metodă (de învățare) și la orele normale.” (Grigoraș Casian)

Fiind în clasa a cincea, acesta este primul tău an în CNER. Consideri că această activitate te-a făcut să te simți mai aproape de colectivul nostru?

„Această activitate m-a făcut să mă simt mai aproape de colectivul școlii. A fost o experiență plăcută, deoarece ne-am adunat mai mulți elevi cu scopul de a afla mai multe despre Emil Racoviță.” (Sticea Irina)

Ce i-ai sfătui pe viitorii participanți la acest concurs? Consideri că este o activitate benefică pentru dezvoltarea ta?

„Consider că această activitate este benefică pentru dezvoltarea mea și a tuturor. Cred că ne ajută să ne însușim mai rapid spiritul racovițist.

Toți viitorii participanți ar trebui să știe că nu este vreun concurs pentru premii sau „glorie”, ci este o activitate menită să ne ajute în cunoașterea patronului spiritual al școlii, să înțelegem de ce a fost aleasă tocmai această personalitate (pentru a ne reprezenta) și să ne simțim bine pur și simplu, dovedindu-ne cunoștințele.” (Sticea Irina)

Ești vicepreședintă a CȘE CNER și coordonatoarea mai multor proiecte școlare, precum „Urmașii lui Racoviță”. Ce te determină, ca pe lângă activitatea ta de la clasă, să oferi această dedicare liceului nostru?

„Pentru mine, Racoviță e acasă încă de când eram la grădiniță și frații mei mă aduceau în sala de festivități la spectacole. Aici am găsit un număr mare de elevi și profesori care mi-au devenit familie și de care nu am mai vrut să mă dezlipesc. Pe lângă asta, iubesc să lucrez cu tinerii și să le ofer mai departe din experiența și cunoștințele mele. La 14 ani am fost pusă în poziția de mentor și am vrut să continui, pentru că sentimentul pe care îl ai când, cu puținele tale resurse, numai folosindu-te de darurile pe care Dumnezeu ți le-a oferit, reușești să ajuți este incomparabil. Cât despre dedicare, pot spune doar că am plecat la drum asumându-mi toate momentele încărcate pe care știam că le voi trăi, pentru că o făceam din iubire pentru colegii mei. Vreau să cred că le înfrumusețez măcar puțin experiența de elev racovițist, pe care eu o trăiesc din tot sufletul, în ciuda multor încercări pe care oricine le întâlnește la un moment dat în parcursul academic. Eforturile nu sunt doar ale mele și nu aș reuși niciodată să le fac singură pe toate. Am alături colegi de toate vârstele, care îmi sunt într-un fel sau altul alături și îmi demonstrează încă o dată că puterea stă în unitate, deviză în care cred cu tărie.” (Elena Stoian)

Ce beneficii consideri că îți aduc acestea pe plan personal? Ai întâlnit vreodată vreun dezavantaj în cadrul implicării pe care le presupun?

„Nicio listă, oricât de lungă, nu ar putea cuprinde toate avantajele implicării mele în organizarea și desfășurarea activităților din școală. Împlinirea sufletească este cea mai importantă pentru mine și e cea care mă ajută să merg întotdeauna mai departe, chiar și în momentele dificile, pentru că știu că tot ce fac este pentru a-mi ajuta într-un fel sau altul colegii și nimic nu poate fi mai important pentru un membru al Consiliului Elevilor. Au existat anumite tensiuni în familie din cauza grijii mamei pentru sănătatea și timpul meu, deoarece sacrific de multe ori cu bucurie alte activități mai relaxante pentru a mă asigura că toate merg bine și că voi atinge standardul de calitate pe care mi-l doresc, fiind o persoană perfecționistă, dar alte mari dezavantaje nu am întâlnit în parcursul meu până în prezent. Aș putea romantiza spunând că efortul unui voluntar nu este niciodată timp pierdut, însă eu pun mare accent pe eficiență și dedicare. De aceea, dacă mă implic într-o activitate o fac din tot sufletul și estimez înainte disponibilitatea mea, pentru că nu îmi place lucrul făcut cu jumătăți de măsură și am mare grijă la prioritățile mele. Bineînțeles, am pretenția ca persoanele alături de care lucrez să facă asemenea, să fie voluntari până la capăt sau să se retragă, pentru a nu îi încurca pe ceilalți, așa cum m-am simțit și eu nevoită să fac de curând, când mi-am fragmentat prea mult timpul liber. Răbdarea și spiritul de echipă sunt două calități pe care le-am câștigat cu mult efort și pe care îmi doresc să le transmit mai departe, pe cât posibil, pentru că nu le vom putea face niciodată singuri pe toate.” (Elena Stoian)

Consideri că informațiile aflate în cadrul concursului „Urmașii lui Racoviță” te vor ajuta pe viitor?

„Sincer, sunt sigur că nu voi folosi aceste informații on a daily basis, dar sunt bune pentru cultura mea generală și pentru a-mi face o idee despre „evoluția” României. Concursul acesta, totuși, poate stârni curiozitatea unora în privința anumitor ramuri ale biologiei, cum ar fi etologia sau speologia sau a cercetării, deci mă pot ajuta în viitor, dacă mă decid să am o astfel de carieră.” (Grigoraș Casian)

Acest concurs a fost gândit ca un eveniment dedicat savantului Emil Racoviță. În final însă, „Urmașii lui Racoviță” a ajuns să fie un concurs despre noi și pentru noi, despre amintirile pe care ni le-am creat, despre dorința de a face colegiul nostru un loc cât mai primitor, despre spiritului competitiv ce zace în fiecare, dar mai ales despre introducerea bobocilor în frumoasa comunitate racovițistă.

Mulțumim tuturor pentru implicare, de la voluntari, până la participanți și la doamnele profesoare care au sprijinit activitatea!

Așteptăm cu nerăbdare noii bobocei la următoarea ediție a concursului!