„Poezia este o hrană creată de suflet pentru suflet” – interviu cu Iv Cel Naiv

„avem zâmbet cu gust de dulceață de nuci

zâmbetul fugitiv de să-l vezi nu apuci,

zâmbet versat de seară, sau moale, de dimineață

zâmbetul la gândul că puteam fi o tipă creață”

Și apoi avem zâmbetul meu, un zâmbet de tipă aproape creață, îndulcit de Iv Cel Naiv și sufletul lui transpus în poeme, poeme pe care le citesc și le recitesc cu drag oricând am ocazia. Cine este totuși acest „Naiv Iv”? Un personaj fictiv, un alterego al unui poet veșnic îndrăgostit, a cărui identitate stă sub semnul anonimatului.

Iv Cel Naiv își are originile undeva prin 2009 când, cu puțin ajutor, niște simple SMS-uri trimise iubitei se transformă în ivcelnaiv.ro, o colecție de gânduri pentru visători, îndrăgostiți, iubitori de poezie și nu numai. Ulterior, alături de ilustrații care creionează spiritul ludic al poetului, poemele devin volume de poezii și așa se nasc câteva dintre cele mai cunoscute cărți ale sale: Uibesc, Versez, 16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu etc.

Cât despre relația mea cu poezia lui Iv Cel Naiv? Pasiunea mea pentru aceasta își are începuturile pe vremea Crăciunului trecut și se datorează unui cadou primit de la o prietenă apropiată: o carte, volumul de poezii Uibesc, cu mențiunea că, „uibim, dacă nu știm încă să iubim”. Obișnuiam să cred că poezia se adresează în general oamenilor îndrăgostiți sau melancolici, dar încă de la primele versuri din Uibesc am realizat că până și poeziile de dragoste sunt altfel atunci când vine vorba de Iv și am învățat cum poezia e pentru toți iubitorii de frumos și de urât deopotrivă, de oameni și de tot ce ne înconjoară. Și, ca să înțeleg chiar mai bine, l-am întrebat pe însuși Iv, iar el mi-a răspuns:

„Poezia este o hrană creată de suflet pentru suflet. Este o stare de spirit în care ne afundăm adesea, ca într-o baie caldă și ne simțim mai curați și mai aproape de noi când ieșim din ea. Poezia e un loc în care ne refugiem când suntem nemulțumiți de realitate. Poezia e manifest, terapie, curcubeu, jurnal, cutremur, exercițiu, planetă și încă multe altele pe care noi, oamenii, le putem fi.”

Dacă ar fi s-o spun într-un cuvânt: refugiu. Asta reprezintă pentru mine versurile acestui personaj, un univers într-un colț al sufletului meu în care să mă retrag, o trezire a copilului din mine, demult uitat și neglijat. Pentru că, înainte de toate, Iv Cel Naiv vorbește copilului din noi, îl învață și îi reamintește: Cum e să visezi? Cum conjugi verbul „a iubi” la diateza inconștientă? Ce înseamnă să uibești? Totul în cuvinte simple, într-un stil jucăuș, haios, nonconformist și cu ajutorul unei multitudini de… verbe, în toate formele lor („lovez”, „observez”, „albez”) pentru că poezia, dincolo de stare, e acțiune.

Așadar, prin Uibesc s-a înfiripat în mine pasiunea pentru poeziile lui Iv Cel Naiv, poezii ce sunt, după părerea sa, o reflecție a propriilor noastre gânduri, trăiri și sentimente. Astfel că, în contextul unei pandemii globale și al unei foarte lungi carantine la domiciliu, ele au constituit, pe lângă o relaxare și o eliberare de cotidian și un mediu prielnic de autocunoaștere, de descoperire a unei noi laturi a sinelui. Lucru care mi-a stimulat atât dezvoltarea constantă a acestei pasiuni, cât și dezvoltarea unei dorințe de a ști cine se află în spatele acestor cuvinte, de a asocia un chip, o identitate, cu acest îndrăgit personaj fictiv și, până la urmă, de a afla povestea și viața ce se ascunde în spatele pseudonimului. Și acela a fost momentul când am auzit pentru prima dată de anonimatul poetului. Intrigată, cum e firea omului în astfel de momente de „neștiință”, am căutat să mă documentez cât mai mult în speranța că, în adâncurile sale, internetul îmi va releva un nume și o identitate. Deși nu am găsit exact ceea ce căutam, am reușit să schițez totuși un portret: Iv e la bază un inginer cu suflet de poet, care lucrează în copywriting, se trage din Focșani și trăiește alături de soția și fiica sa, fiind un tată extraordinar. Și am înțeles de asemenea că, identitatea sa este irelevantă întrucât, sub pseudonimul de Iv Cel Naiv, regăsim un alterego, alterat de iubire, de oameni, de poezie, o entitate în sine. Totuși, n-am putut să nu mă-ntreb care e motivul din spatele anonimatului său. Așa că am dat grai acestei curiozități:

„Cred că e important să ne concentrăm pe ceea ce fac oamenii, nu pe cine sunt ei. E forma mea de a încerca să am o relație cu oamenii prin ceea ce fac, nu prin aparența a ceea ce sunt. Poate că, într-o zi, dacă voi găsi un motiv suficient de bun pentru a renunța la anonimat, voi face asta. Deocamdată nu am.”

În esență, anonimatul implică o relație mai strânsă între receptor și produsul creației, fără a ține cont de creator și identitatea acestuia. Se conturează, deci, un univers cu totul ficțional, un univers de rime și cuvinte îmbârligate, de întrebări și răspunsuri alambicate, în care să te pierzi cu totul și să te regăsești în experiențele și trăirile poate banale, poate revelatoare, ale poetului. Și dacă acest univers ar avea o aromă? Dacă poezia lui Iv ar avea o aromă? S-ar simți cam așa:

„Poezia mea, deși foarte reală,

are un iz pregnant de chicoteală,

îți umple nările de raze de soare

și are gust de briză de mare.”

Sursele imaginilor:

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.emag.ro%2Fuibesc-iv-cel-naiv-9789731984919%2Fpd%2FEN01W0BBM%2F&psig=AOvVaw2xwEmlu1XITeNdFt9g55c0&ust=1618510811925000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCOj4vOKs_u8CFQAAAAAdAAAAABAE

https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fivcelnaiv.ro%2F&psig=AOvVaw2xwEmlu1XITeNdFt9g55c0&ust=1618510811925000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCOj4vOKs_u8CFQAAAAAdAAAAABAf