„Fragil” de Simona Goșu - despre copilărie

Volumul de proză scurtă „Fragil” de Simona Goșu este câștigătorul premiului liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte apărută în 2020, decernat în cadrul festivalului FILIT 2021. Am participat la jurizarea cărților, iar acest roman m-a impresionat prin sensibilitatea și dinamismul său, fiind o lectură din care oameni de toate vârstele pot învăța.

Subiecte inedite, dar totodată actuale, cum ar fi dificultățile unei familii monoparentale, frici aparent fără temei sau fragmente din viața unor copii martori la evenimente tragice, ce nu ar afecta un adult atât de mult, acestea alcătuiesc romanul de față. Scene ca niște picturi murale, ce surprind viața de zi cu zi a celor mici care văd, naiv, ce este mai bun din jur, cititorul pășind alarmat alături de personaje, neștiind dacă deciziile lor puerile vor avea un sfârșit feiricit sau tragic.

Pot spune că m-a lăsat cu un sentiment minunat și am fost uimită să descopăr în el realitatea universului copilăriei, dar nu cel aproape perfect prezentat de obicei, ci unul foarte adevărat, atât cu întâmplări tragice, cât și fericite. La sfârșitul fiecărei povestiri eram pusă pe gânduri și mereu reușeam să asociez ceea ce se afla în carte cu o experiență din viața mea sau a prietenilor mei. Am simțit că autoarea a înțeles perfect toate fațetele vieții de copil și majoritatea cititorilor se vor simți și ei înțeleși, la rândul lor.

Ideea de a redescoperi copilăria este abordată frecvent, dar acest volum conține și o infuzie de originalitate. De la copii lăsați singuri în tren la dispariția subită a unor vecini îndrăgiți sau redescoperirea mersului pe bicicletă, pe parcursul cărții mi-am dat seama că dramatismul este, de fapt, pus pe al doilea plan, scopul fiind prezentarea și explorarea copilăriei simple, cu toate aspectele sale pozitive și negative, în fine, reale.

Consider că fiecare adolescent sau tânăr se poate regăsi în măcar unul dintre capitole, acestea exprimând temeri, întrebări și nelămuriri despre care nici nu ne amintim când au fost date uitării. Finalul povestirilor este unul profund, la oricare dintre ele cititorul putând înțelege mai multe perspective dintr-o situație complicată, astfel pătrunzând cu mintea aspecte ale vieții de zi cu zi, cărora, în mod normal, nu le-ar fi acordat atenție. De asemenea, copilăria este prezentată nu într-un mod idealizat, ci într-o manieră reală ce poate aduce cu sine compasiune pentru ceilalți și înțelegere pentru sine.

Stilul mi s-a părut ușor de urmărit, sentimentele personajelor fiind transmise clar și direct. Am înțeles imediat problemele cu care se confruntau, în unele conflicte regăsindu-mă pe mine însămi. De asemenea, limbajul este unul familiar, concret, care exprimă tot ce este necesar când vine vorba de universul copiilor.

Proza scurtă nu este folosită îndeajuns, însă este necesar și un dram de măiestrie pentru istorisiri reușite. Această colecție nu este o excepție, lungimea poveștilor fiind potrivită, iar finalurile mereu vagi, de parcă cititorul este încurajat să completeze cu propriile experiențe sau păreri situațiile expuse. Am fost mulțumită de faptul că nu reușeam să las cartea din mână, fiecare sfârșit aducând cu sine noi întrebări cu mai multe răspunsuri.