Premiul pentru proză de tip eseu

Inima mea este ca o bestie care roade barele cuștii în care este prinsă, fiecare mușcătură lăsând veninul să curgă peste rănile care refuză să se vindece, toate din cauza absenței tale, dar această durere mă poartă prin viață și nu mă lasă să mă odihnesc. Mereu va trebui să te caut, nu-i așa, dulce nemesis?

De când ai dispărut, un voal opac al singurătății s-a așternut peste ochii mei, blocând orice rază de lumină, care oricum nu poate fi comparată cu zâmbetul tău. Acum tot ce mai am sunt lacrimile care îmi ard ochii. Lacrimi care încet formează o mare în care sper să mă înec, deoarece a trăi fără tine este o soartă la fel de nemiloasă ca sabia lui Ares.

Cea mai mare greșeală a fost să te las în mintea mea, întunericul fiind fatal, dar l-ai iubit mai mult decât iubește rugina fierul și luna cerul. Tu ai încercat să mă salvezi, dar plămânii mei erau deja îngreunați de regrete și vină. Totuși ai reușit să-mi dai speranța că voi putea respira.

Cântam aceeași melodie, dar nu o puteam auzi, iar acum versurile curg din mintea mea asemenea unui patefon stricat, cuvintele pierzându-se în abisul timpului. Mereu îmi șopteai că nu mă vei lăsa singură în mijlocul furtunii, dar eu deja înghețam, iar acum refuz să mă mai mișc. Te-am pierdut și a fost vina mea, poate dacă nu exista greutatea prinsă de gleznele tale, poate dacă spada mea nu era tocită încă erai aici, dar nu a fost să fie.

Soarta a decis să împărțim același suflet, dar etern să fim în părți diferite ale lumii. Regret că ți-ai pierdut aripile pentru mine, regret că te-ai sacrificat pentru o cauză infimă. Mi-am lăsat viața la picioarele tale, dar tu ai ocrotit-o. Am jurat să fiu arma care îți va ataca dușmanii și scutul care te va păzi.

Te urăsc. Te urăsc că m-ai ferit de acea lovitură. Te urăsc că nu m-ai lăsat să te apăr, dar nici măcar nu mă pot convinge că pot simți orice altceva decât adorație pentru tine.

În fiecare seară stau în patul rece care începe să-mi devină sicriu și îi jur lunii că nu te voi mai lăsa să suferi, aceste mâini care nu te vor răni, te vor apăra până și de cele mai îngrozitoare creaturi, iar această inimă în bucăți te va iubi până la ultima bătaie. Acesta este jurământul meu etern, scumpa mea mândrie.

Memento Vivere.