Nu sunt

Sunt un om bun,

Care minte, rănește și fuge

Fuge de adevăr ca un nebun.

Sunt un om bun,

Care când vede că cineva plânge

Îi șterge lacrimile, dar se gândește cu păcat

,,Nu meriți tu să plângi atât de apăsat.”

Merit eu.

Sunt un om bun,

Chiar și atunci când mă uit în oglindă

Și arunc cu vorbe în vânt cum nu ar trebui să o fac,

Cum cu altcineva nu m-ar ține inima să o fac.

Sunt un om bun,

Care a învățat ce înseamnă vanitatea,

Gelozia, invidia, răutatea,

Ca mai apoi să și le însușească cu atâta nerușinare.

Sunt un om bun,

Așa mi-a spus și mama atunci când am făcut-o să sufere

Și am îngânat apoi un scuze.

Sunt un om bun,

Care mereu se gândește la fericirea altora

Dar o ignoră cu atâta nerușinare pe a lui.

Sunt un om bun,

Atât cât pot

Atunci când pot.

Cu toții suntem oameni buni.

Numai eu nu sunt un om bun,

Tocmai pentru că am impresia că sunt.

Niciodată nu am fost

Și măcar atât pot să recunosc.

Anonim

Recent Posts