Lacrimi de copil

De ce plângi, copil naiv?

Prin viață n-ai trecut,

Durerea n-o cunoști,

Dar tot ai ochii umezi

Și mici suspine scoți.

Ți-e teamă că vei crește

Și-ai să devii adult?

Că lași în urmă jocul

De lucru să te-apuci?

Ori că ai tăi părinți

N-or să-ți mai poarte grija,

Și lumea asta mare

Doar singur ai s-o-nfrunți…?

În van suspini, copile,

Și-ți plângi destinul crunt.

Aceasta ți-a fost soarta,

De când tu te-ai născut!

Mai bine taci… și-adormi

Cu mama ta în gând.

Sursa imaginii: Kid – Gabo Mendoza (https://www.artmajeur.com/medias/hd/g/a/gabo-mendoza/artwork/12481091_homenaje-a-miro.jpg)